Despre carte: an / Ochii ei erau uimitoare. Culoarea lor era cea mai luxoasă nuanță de albastru pe care o văzuse vreodată. Dar nu era vorba doar de culoare, ci de expresivitatea lor. I se părea că putea doar să se uite în ei și să o audă vorbind cu el. Îi plăcea strălucirea pe care o dădeau atunci când cocheta cu ea. Norman știa că tachinarea ei nu era o mișcare foarte inteligentă, dar îi plăcea să-i privească zâmbetul timid și părea să-i facă plăcere și ea..